Cum s-au certat PSD și PNL la Bruxelles pe un amendament fără putere de lege, în timp ce la București se scurg ultimele săptămâni din PNRR.
Pe 8 iulie 2026, cele două partide care au condus România în ultimii cinci ani au purtat la Bruxelles o bătălie pe viață și pe moarte. Nu pentru banii românilor. Pentru un comunicat de presă.
Faptele sunt simple și, tocmai de aceea, jenante. Grupul Stânga din Parlamentul European a depus un amendament la raportul anual privind activitățile financiare ale Băncii Europene de Investiții. Un raport, adică o opinie a Parlamentului, fără putere de lege. Amendamentul cerea Comisiei Europene să prezinte o propunere pentru prelungirea perioadei de implementare a Mecanismului de Redresare și Reziliență. Eurodeputații PSD au votat pentru. Eurodeputații PNL, aliniați grupului PPE, au votat împotrivă. Amendamentul a căzut.
În aceeași seară, România a primit două comunicate. PSD: liberalii au votat împotriva prelungirii PNRR. PNL: PSD manipulează și minte.
Iar acum partea pe care niciunul dintre ei nu o spune: au dreptate amândoi. Și tocmai de asta ar trebui să ne fie frică.
Un comunicat, nu un vot
PNL are dreptate pe fond. Un amendament la raportul de activitate al unei bănci nu prelungește nimic. PNRR are la bază un regulament european, iar un regulament nu se modifică printr-o opinie despre BEI, instituție care nu gestionează planurile naționale de redresare. Votul acela nu avea, tehnic, nicio consecință.
Dar dacă nu avea nicio consecință, atunci de ce a votat PNL împotrivă?
Aceasta este întrebarea la care liberalii nu răspund. Dacă textul era pur declarativ, un vot „pentru” nu costa nimic. Nu deschidea nicio poartă, nu angaja niciun buget, nu obliga Comisia la nimic. Ar fi costat exact zero euro și ar fi transmis un singur mesaj: că delegația României vrea, măcar pe hârtie, mai mult timp pentru banii românilor. Au ales să nu îl dea. Nu pentru că amendamentul era inutil, ci pentru că era depus de altcineva și pentru că așa a cerut disciplina de grup a PPE. Atât.
PSD are dreptate pe formă și este nesincer pe fond. Social-democrații știau perfect că votează un text fără efect juridic. Nu au votat ca să prelungească PNRR. Au votat ca să aibă a doua zi un comunicat. Dovada este chiar în comunicatul lor: se laudă cu o poziție, nu cu un rezultat.
Așa arată politica europeană a României în 2026. Două partide parlamentare care se folosesc de amendamentele altora ca să-și trimită înțepături peste Dâmbovița, de la două mii de kilometri distanță.
Ce se pierde, de fapt
Între timp, ceasul merge.
Termenul-limită al PNRR este 31 august 2026. Nu se negociază, nu se amână, nu se roagă. Din cele aproape 29 de miliarde de euro cu care România a pornit în 2021, planul a fost tăiat la 21,4 miliarde la renegocierea din 2025. Șapte miliarde evaporate nu din cauza Bruxelles-ului, ci din cauza a ceea ce nu am fost în stare să construim. Din ce a rămas, țara a încasat în jur de 13 miliarde. În joc mai sunt aproximativ 8,7 miliarde de euro, cu zeci de jaloane și ținte care trebuie bifate în câteva săptămâni. Iar 500 de milioane de euro sunt deja pierdute definitiv, la cererea de plată numărul trei.
Asta înseamnă spitale care nu se mai fac. Școli care nu se mai renovează. Kilometri de drum care rămân pe hârtie.
Și România intră în ultima lună a PNRR fără un guvern deplin. Cu un executiv interimar care nu poate emite ordonanțe de urgență și nu își poate angaja răspunderea, cu legi esențiale blocate în Parlament și cu partidele ocupate până peste cap să negocieze o majoritate.
Cine a avut cinci ani și ce a făcut cu ei
PNL invocă, drept argument suprem al nevinovăției, faptul că prelungirea a fost cerută încă de anul trecut, prin raportul coordonat de Siegfried Mureșan, și că Bruxelles-ul nu a dat curs.
Domnilor, acesta nu este un alibi. Este o mărturisire.
Comisia Europeană este condusă de Ursula von der Leyen. PPE. Aceeași familie politică din care face parte PNL, familia care ne cere votul explicând că „avem oamenii noștri acolo, sus”. Iar când România a avut nevoie de timp, oamenii noștri de acolo, sus, au fost exact cei care au spus nu. Concluzia pe care ne-o servesc astăzi liberalii, aceea că prelungirea „nu este posibilă”, este fix ce le-a dictat propria lor Comisie. Nu au reprezentat România la Bruxelles. Au reprezentat Bruxelles-ul în România.
PSD nu are de ce să se simtă mai bine. A stat în aceleași guverne, a condus ministere prin care trec proiecte de miliarde și a descoperit brusc, în iulie 2026, la șapte săptămâni de termen, că PNRR ar avea nevoie de mai mult timp. Nu în 2022, când se mai puteau renegocia lucruri. Nu în 2023. Nu în 2024, când se putea deschide un dosar legislativ adevărat, cu aliați, cu presiune, cu blocaj la Consiliu dacă era nevoie. Ci în iulie 2026. Pe un raport despre o bancă.
Adevărata linie de despărțire în acest dosar nu este stânga contra dreapta. Este clasa politică ce a administrat cinci ani acest plan, contra oamenilor care urmează să plătească nota.
„Salvăm fiecare euro” ca paravan
Nimeni cu mintea întreagă nu contestă că fondurile europene sunt vitale pentru o țară care se împrumută scump ca să-și plătească facturile curente. Tocmai de aceea transformarea lor în muniție de partid este atât de revoltătoare.
O prelungire reală nu se obține printr-un amendament la raportul BEI. Se obține printr-o propunere legislativă a Comisiei, pregătită cu luni înainte, susținută de o coaliție de state membre care au aceeași problemă și care negociază împreună. România nu a construit niciodată această coaliție. Nu am strâns aliați, nu am făcut lobby, nu am blocat nimic, nu am cerut nimic în schimb. Am preferat comunicatele. Iar acum, când nu mai este timp, fiecare tabără se grăbește să fie fotografiată cu mâna pe steag în momentul înfrângerii.
„Salvăm fiecare euro” a devenit, în cinci ani, cea mai ieftină propoziție din limba română. O spun aceiași oameni care au pierdut, deja, șapte miliarde și jumătate.
Ce urmează
Pe 31 august se închide PNRR. Ce nu este gata până atunci nu se mai face. Pe 1 septembrie va începe partea a doua a spectacolului: acuzații reciproce, cifre contradictorii, comisii de anchetă anunțate și niciodată finalizate, „nu noi, ei”.
Votul din 8 iulie a demonstrat două lucruri. Primul: pentru PSD și PNL, un comunicat de presă valorează mai mult decât un vot, iar votul se dă după cum dictează grupul politic european, nu după cum cere interesul țării. Al doilea, mai important: nimeni nu a luptat cu adevărat pentru acele miliarde, pentru că lupta adevărată era grea și se dădea acum doi ani, iar cearta este ieftină și se poate da azi, în fața camerelor.
About The Author
