Luni dimineață, 5 octombrie, la aproximativ 20 de mile marine de țărmul românesc, un cargou încărcat cu cereale a fost lovit de drone. Nava Royad Mammadov plecase din portul Ismail spre Italia. A luat foc, a rămas în derivă și s-a scufundat ulterior în Zona Economică Exclusivă a României, la doar câteva mile de platforma petrolieră Pescăruș. Comandantul navei și-a pierdut viața, iar un alt marinar este încă dat dispărut. Unsprezece au fost salvați de echipajele românești și aduși la spitalul din Constanța.

A doua zi, alte două nave comerciale au fost lovite de drone în zona economică a Bulgariei. Una dintre ele s-a scufundat. Nave și un elicopter românesc au participat din nou la operațiunea de salvare.

În mai puțin de 48 de ore, trei nave civile au fost lovite în apropierea litoralului a două state membre ale Uniunii Europene. Este greu să mai vorbim despre „incidente izolate”.

Oamenii din spatele cifrelor

Înaintea oricărei analize, trebuie spus un lucru simplu: un om care își câștiga existența pe mare nu se mai întoarce acasă, iar familia unui altul încă așteaptă vești. Faptul că bilanțul nu este mai grav se datorează salvatorilor români de la ARSVOM, MAI și Autoritatea Navală Română. Un angajat ARSVOM a coborât în rapel pe o navă avariată, aflată în derivă, pentru a o ancora înainte ca aceasta să ajungă la platforma Pescăruș. Astfel de gesturi rămân, de obicei, în umbra știrilor. Nu ar trebui.

Întrebarea care contează: cine?

După un asemenea atac, dezbaterea publică se împarte rapid în tabere. Președintele Ucrainei a acuzat Rusia. Pe rețelele sociale circulă la fel de repede acuzații în sens invers. Până acum, însă, autoritățile române nu au prezentat o concluzie oficială privind autorul atacului.

Tocmai de aceea, cea mai importantă cerință este și cea mai simplă: adevărul, susținut de dovezi. Cine a lansat dronele, de unde și cu ce scop sunt întrebări la care cetățenii români au dreptul să primească răspuns, indiferent ce concluzie ar rezulta din anchetă. Un marinar civil a fost ucis, iar un altul a dispărut, în ape în care România are drepturi suverane. Responsabilitatea nu poate rămâne în ceață.

Un stat care nu poate explica, cu fapte, ce s-a petrecut în propria zonă economică își slăbește singur credibilitatea, atât în fața cetățenilor, cât și în fața partenerilor.

O vulnerabilitate care nu mai poate fi ignorată

Locul atacului nu este un detaliu. Nava a fost lovită în apropierea platformelor offshore aflate deja în exploatare în fața litoralului românesc. Dacă nava în derivă ar fi lovit platforma Pescăruș, discuția de astăzi ar fi fost despre un dezastru ecologic și economic pe litoralul românesc. Iar amenințarea nu se oprește aici: în august, un F-16 românesc a distrus o dronă marină încărcată cu explozibil la câteva sute de metri de Neptun Deep, cel mai important proiect energetic al României din acest deceniu.

Contextul este cunoscut. Drone au căzut deja în județul Tulcea și la Galați. Nici atacurile asupra navelor din zona noastră economică nu sunt o noutate. În iulie, o navă care transporta gaz petrolier lichefiat a fost lovită în largul Sfântului Gheorghe, iar unul dintre marinari a murit. În august, un cargou s-a scufundat în aceleași ape. Riscul de pe rutele comerciale din fața litoralului românesc nu mai este ipotetic, ci se repetă. Consecințele economice sunt previzibile: prime de asigurare mai mari, armatori mai reticenți să tranziteze zona și costuri transferate, în cele din urmă, către fermieri, transportatori și consumatori.

Ce ar trebui să urmeze

Primul pas este o anchetă rapidă și transparentă, cu un raport public, nu cu comunicate vagi.

Al doilea este o capacitate reală de supraveghere și apărare anti-dronă în Zona Economică Exclusivă, cu protecție dedicată pentru platformele existente și pentru Neptun Deep. Apărarea propriilor ape este, înainte de toate, o responsabilitate națională, iar industria de apărare românească ar putea avea un rol aici.

Al treilea este o cooperare mai strânsă între statele riverane. România, Bulgaria și Turcia sunt cele care suportă direct riscul în Marea Neagră și au tot interesul să își coordoneze siguranța navigației.

Al patrulea ține de prioritățile europene. Dacă flancul estic este, cu adevărat, frontiera de securitate a Europei, atunci Marea Neagră merită finanțare concretă și atenție constantă, nu doar declarații de solidaritate după fiecare incident.

Nu în ultimul rând, fiecare zi de război în vecinătate înseamnă un risc în plus pentru România. Interesul românesc este ca acest conflict să se încheie, nu să se apropie tot mai mult de țărmurile noastre.

Marea de lângă noi

Pe hărțile strategice, Marea Neagră apare adesea ca o tablă de șah geopolitică. Pentru România, ea înseamnă porturi din care trăiesc zeci de mii de familii, un litoral, resurse energetice și o parte importantă din viitorul economic al țării.

Un marinar a murit lângă țărmul românesc, iar un altul este încă dat dispărut. Le este datorat adevărul. Iar României îi este datorată capacitatea de a-și proteja apele, cu propriile mijloace și cu propria voce.

Visits: 141 Today: 2