“La inceput a fost cuvantul”, spune un text de capatai al nostru. Pentru comentator, actor sau poet, “la inceput a fost urechea”. Adica voi. Multumesc anticipat pentru ca imi dati o ratiune sa ma exprim in “Spartanii” si sa facem mai pe inteles lucruri care, numai privite, ar fi ca hieroglifele: poti lua pe ghicite o imagine, dar pentru toata povestea iti trebuie sigur un “nene” care sa citeasca aschimodiile. Eu sunt un nene medic, dar, dintr-o (pe atunci) neplacuta potriveala a sortii, liceul unde eram sef de promotie, miop, slabanog si astmatic, isi termina incinta intr-un loc unde se termina si civilizatia… si incepeau problemele cu tipi foarte arsi de soare la genetica, brutali la jargon si carora le sarea repede pumnu’ in capu’ “tocilarului”. Si, ca in filmele cu “Ceac” Norris (pe care le-am vazut abia dupa ce-am devenit “karatist”), am zis la un moment dat “destul, va arat eu voua”. Apropos, pentru mine, “la inceput a fost urechea” insemna uneori o smetie chiar in ureche. Ati luat vreuna? Mama, ce doare, si ce-ti tiuie… Bun, am un motiv sa fiu crezut ca inteleg sporturile de contact: pe vremea cand eram liceean, durea foarte rau sa nu le intelegi!!!
De atunci au trecut 26 de ani si, intre timp, “le-am aratat” foarte multora. Urmeaza sa zic: cu timpul, am reusit sa arat si altceva decat frustrarile de pusti de atunci. Accentuez aici ceva ce imi place sa spun despre mine: eu nu sunt confectia filmelor “cu batai”. Am aproape un fel de reticenta (chiar daca le respect eforturile si laurii) fata de tipii din lumea batausilor care spun “am venit la sala ca m-am uitat la un film cu van Damme” (ma rog, “cu Jet li”, daca va place mai mult). Am dovezi din istorie ca sporturile de lupta au aparut ca sa apere societatea civila de scandalagii. Sunt adeptul ideii ca asa trebuie sa ramana pana azi, chiar daca, pe ring si “pe sticla”, e vorba de show.
Sunt arogant, o marturisesc fara modestie. Catalin Tolontan a scris pe blogul lui, cand cu incidentul loviturii dupa gong din meciul revansa Sora-Zmarandescu, ca tipii din barbaria numita K-1 sunt drojdia fara scoala a societatii. I-am scris la comment-uri la articolul respectiv vreo 200 de malformatii si mutatii pe care le putea suferi (scuzati) inotatorul patern (al tatalui domniei sale) ca sa nu fie procopsita lumea cu un ziarist de fotbal care crede ca stie ceva despre lumea ringului. Majoritatea malformatiilor respective nu erau de gasit pe “goagal”, nici pe coana wiki, ca sa nu fiu suspectat de “cultura de search”. “Pe sursa” a venit feedback ca Tolo a receptionat cel putin in parte mesajul. Apreciez faptul ca de atunci a (re)devenit mai fotbalist, mai putin kickboxer si, daca tot nu se pricepe, macar ne lasa sportul in pace.
Ce mai sunt si mai am: sunt antrenor, predau sport cu pasiunea cu care unii fumeaza. Sunt grabit, uneori zapacit, dar pana in prezent am sfeclit-o la un singur meci asa incat sa pot spune ca sportivul a pierdut “pe gafa mea”. Am arbitrat 1100 de meciuri la centru pana in iarna anului trecut, dupa care am pierdut socoteala. Am o nevasta pe care o chinui cu sportul asta, ea cel putin avand privilegiul ca ne-am cunoscut, iubit si luat de curand, deci a facut mai putin de garda la marginea ringului fata de alte neveste mai cu vechime. Am fost pasionat de pescuit, dar nu mai am timp. Sculptez pietre pretioase si, cand nu-mi chinui familia cu deplasarile, le sparg urechile cu sfaraitul unei freze. De ce va zic astea – cum, de ce. Ca sa fie clar ca sportul asta nu e facut numai de insi cu doi neuroni, si chiar si aia conectati prost! Daca sunteti pasionati de subtilitatile batausilor, nu numai de show, poftiti, va rog, pe site-urile respect-gym.ro sau gladiatorium.ro si conversam cat de mult se poate…
Urmeaza intrebarea clasica: “te-ai batut vreodata?”. Pai, vorba unui amic, n-am rupt salteaua in sali ani de zile ca sa fac atletism cand pe un golan chiar il mananca buza sa pupe o tibie. Am batut (mar, dar nu prea multi) oameni pe strada, in ultimii ani in exercitiul functiei de medic de ambulanta, pentru ca asa se zice, ca nu esti “botezat cu acte” ambulantist pana n-au incercat sa te ia la omor niste nene mai nervosi. Eu ca eu, dar cand au incercat si cu o colega, si cu un pacient, le-a iesit cu rest. Am luat batai (din care una crunta) cand am sarit (ca tot omu’, nu?) pe strada la paruiala, din nervi de trafic. De la ultima (acu’ vreo 10 ani) am promis ca devin cuminte si mai potolit si pana in prezent am scapat. Va sa zica, se verifica “la sange” ideea ca, daca sari la poceala, trebuie sa fie pentru o cauza justa.
Urasc (cu sete) mitocanii care spurca sportul pentru ca au suflete mici sau spurcate. Nu e nevoie sa explic mult, nu? Hooligans din fotbal au niste “semeni” in jurul ringului. Va convoc sa facem din sporturile de ring o zona care sa le displaca! Pe de alta parte, nu urasc, dar dispretuiesc genul “sensei mimoza”. Tipii aia care spun ca te antrenezi dar nu e bine sa te bati. (E vreun cetatean onest si cumsecade care sa se bata d-al dracu’? Nu cred!). Aia cu obsesia tehnicii (Morosanu e taxat de cretin, de exemplu, ca nu ridica piciorul conform ifoselor astora). Bai cetateni, sportul asta e despre impocire (asta e…), nu despre infrumusetare. Daca va plac “batai ca-n filme”, uitati-va la scena ultimei lupte din “Cei 7 samurai”, acolo e un exemplu “misto” (cinematografic vorbind) despre cat de “artistic” e razboiul.
Ok, aici incepe al 7-lea paragraf al prezentarii mele. Din experienta, cetatenii care duc cu bine o prezentare de 5 paragrafe, sunt fani cumsecade ai sportului (chiar daca le mai scapa si chestii cu amenda de la CNA, dar cui nu-i scapa…). Tot din experienta, pe la al doilea paragraf oboseste un gen de cetatean pentru care am inventat eu personal o denumire (ca sa ma mandresc ca am pus si eu ceva in DEX): sfertolopul. Sferto-lopul este exact ce se intelege: un sfert de interlop, si sufera crunt ca n-are macar statut de semi-lop. Daca ati depasit “filtrul” asta, va promit ca tot restul (kickboxing, arte martiale mixte, karate fullcontact, jujutsu etc. etc.) o sa va para “parfum”. Show, spark, confetti, tipe misto, gagii “cool” si mai ales prietena noastra, Lina. Aaa, scuze. Adrenalina. Sa ne auzim cu bine, si de aceeasi parte a ringului!!!
Bravo, ba unicoarne
))
Dom doctor, ce talente ascunse aveti!
Mr. Alex, mai scrie/ posteaza ceva nu tine numai pt. tine!!